Alege să devii un profesionist

ANALIZA ANTREPRENORIALĂ

Analiza SWOT a afacerii urmărește să evidenţieze aspecte legate de mediul intern al firmei (puncte tari și puncte slabe) şi de mediul extern (oportunități și amenințări) în care aceasta îşi desfăşoară aceasta activitatea.
Analiza mediului intern al firmei va furniza informații privind punctele tari, respectiv acele avantajele pe care firma le deţine în raport cu alte firme din ramura sau din mediul în care acţionează şi punctele slabe, respectiv acele dezavantaje care rezultă din comparaţia cu concurenţa.
Analiza mediului extern va furniza informaţii despre oportunităţi, acele elemente care pot reprezenta o influenţă pozitivă asupra activităţii firmei şi despre ameninţări sau riscuri, acele elemente ale mediului care pot influenţa negativ activitatea.

Realizând analiza SWOT a afacerii un antreprenor va putea încerca să valorifice la maximum a punctelor forte, să depășească slăbiciunile, să profite de ocaziile favorabile şi să se apere împotriva eventualelor riscuri.

Analiza SWOT poate fi utilă ori de câte ori antreprenorul realizează o analiză sau o planificare a activităţii. Totodată, poate fi componentă a pregătirii consfătuirilor echipei, a resurselor de evaluare anuală a performanţei ori a şedinţelor de fixare a ţintelor de plan. Dacă este realizată corect, analiza SWOT permite concentrarea atenţiei asupra zonelor cheie ale afacerii şi realizarea de prezumţii (presupuneri) în zonele asupra cărora există cunoştinţe mai puţin detaliate. În urma acestei analize se poate decide dacă firma îşi poate îndeplini planul de afaceri şi în ce condiţii.

Un punct tare (o forţă) este o competenţă care oferă companiei un avantaj concurenţial. Ea se poate concretiza într-o capacitate strategică, o poziţie geografică, reţeaua de marketing, calificarea personalului etc. Punctele tari pot fi legate de organizare, mediu, relaţiile publice şi imaginea pe piaţă, cota de piaţă, personalul angajat etc. Remarcăm faptul că ceea ce este punctul tare al unei firme, poate fi punctul slab al alteia.
Punctele tari ce sunt generate de personalul angajat includ aptitudinile şi experienţa angajaţilor, mediul de lucru cooperant, programul de pregătire a personalului etc.

În lista punctelor tari specialiștii introduc:

• categorie diversificată de produse;
• calitatea ridicată a produselor firmei;
• cota de piaţă relativ ridicată;
• condiţiile igienice deosebite în care se desfăşoară procesul tehnologic;
• verificarea calităţii produselor în fiecare etapă a fluxului tehnologic;
• tehnologie superioară;
• existenţa unor patente;
• parametri ridicaţi, conform STAS, la materia primă utilizată;
• birouri noi, moderne, sistem nou de computere;
• tradiţia deţinută de firmă în domeniu;
• costuri şi preţuri mai scăzute;
• poziţie de lider pe piaţa de desfacere a anumitor produse;
• nivelul înalt al exporturilor;
• stabilirea preţurilor la produsele finite, ţinând cont de cererea şi oferta de pe piaţă;
• acces la materiile prime principale cu costuri mai mici;
• existenţa unei reţele proprii de desfacere a produselor;
• stabilirea şi experienţa personalului în domeniul de activitate al societăţii;
• personalul companiei are o distribuţie echilibrată în jurul vârstei mijlocii;
• reţea de distribuţie puternică;
• protecţia socială asigurată salariaţilor de către societate;
• localizare centrală (vad comercial).

Un punct slab (o slăbiciune) este o caracteristică, un factor, un element al mixului care poate provoca un dezavantaj concurenţial. Se poate referi la calitatea produsului, la performanţa tehnologiei, acoperirea pieţei etc. Identificarea punctelor slabe nu reprezintă o ocazie de a defăima firma, ci de a face o evaluare corectă a situaţiei de fapt.

În lista punctelor slabe specialiștii enumeră:

• lipsa de flexibilitate;
• unele utilaje de bază utilizate au un grad mare de uzură şi necesită reparaţii curente, dese şi costisitoare;
• utilaje uzate moral;
• gradul scăzut de informatizare a societăţii;
• gradul ridicat de uzură a mijloacelor de transport;
• lipsa unor utilaje speciale în fabricarea unor produse cu termen de garanţie mai lung, aşa cum are o parte a concurenţei;
• lipsa unor relaţii de afaceri anterioare (pentru afacerile noi);
• nivel scăzut al vânzărilor;
• comercializarea unor mărci mai puţin solicitate;
• lipsa activităţii de marketing;
• insuficienţa resurselor financiare;
• designul neatractiv al unor ambalaje, cu efecte negative în prezentarea şi promovarea produselor firmei;
• comunicare defectuoasă între firmă şi clienţi;
• acţiunile publicitare insuficiente;
• management insuficient pregătit, motivat sau fără experienţă, ineficientă delegare a atribuţiilor;
• ponderea scăzută a personalului cu studii superioare;
• absenteismul angajaţilor;
• personal nou, fără experienţă, în număr mare;
• service necorespunzător;
• lipsa surselor de finanţare a noilor investiţii;
• amplasare/locaţie nefavorabilă (în special pentru activităţi comerciale);
• lipsa unor produse/servicii noi;
• lipsa unor metode de monitorizare a succeselor şi eşecurilor;
• declinul pieţei principalului produs/serviciu;
• competitivitatea scăzută şi preţurile mari;
• nerespectarea obligaţiilor legale;
• lipsa unor strategii generale;
• lipsa corelării între departamente şi între angajaţi;
• zonă lovită puternic de recesiune;
• personalul de vânzări propriu este neexperimentat;
• prezenţa unor angajaţi noi cu prea puţină experienţă.

Oportunitatea este o circumstanţă (deschidere, şansă, ocazie), care permite Aantreprenorului să găsească o piaţă-ţintă şi să obţină avantaje competitive. Ea se poate concretiza într-un produs sau o normă tehnologică, în modificarea unui produs existent, deschiderea unei noi pieţe, fuziunea cu o altă societate, cooperarea cu alţi producători, abandonarea unui produs pe care clienţii nu-l mai doresc etc. Oportunitatea poate fi definită şi ca un domeniu sau sector de activitate în care firma poate spera să beneficieze de un avantaj diferenţial. Avantajul diferenţial începe în momentul în care competenţele distinctive ale firmei îi permit acesteia să fructifice mai uşor şi mai bine, în raport cu concurenţii

Printre oportunităţile unei firme, experții enumeră:

• o nouă legislaţie favorabilă;
• apariţia unei noi tehnologii;
• slăbiciuni ale concurenţei;
• reducerea ratei inflaţiei la nivelul economiei naţionale, cu efecte pozitive care decurg de aici (credite cu dobânzi mici, stabilitate a costurilor pe termen lung, ş.a.);
• realizarea unor produse noi;
• apariţia unei noi pieţe sau expansiunea celei deja existente;
• investirea unui nou director de vânzări;
• număr foarte redus de producători ai aceluiaşi produs, existând astfel posibilitatea fructificării capacităţii de producţie proprii;
• numirea unui nou guvern;
• restructurarea personalului de vânzări;
• efectuarea de specializări în domeniul tehnicilor avansate de vânzare;
• retehnologizarea uzinelor vechi;
• program de investiţii de amploare;
• asocierea cu un investitor;
• evoluţie favorabilă a ratei dobânzii;
• deschiderea unui nou departament de cercetare-dezvoltare a grupului de firme;
• apariţia unor programe noi de monitorizare a calităţii;
• întinerirea/îmbătrânirea populaţiei (în funcţie de piaţa-ţintă a firmei);
• deschiderea unei filiale (fabrici) în altă zonă care generează costuri reduse.

Ameninţarea este o piedică, o evoluţie nefavorabilă care ar putea diminua vânzările sau profiturile agentului economic şi ar genera dezavantaje concurenţiale. Privite dintr-un alt punct de vedere toate oportunităţile enumerate mai sus pot constitui pericole. Astfel, în funcţie de caracteristicile firmelor prezente pe piaţă, ceea ce reprezintă oportunitate pentru un agent economic poate reprezenta pericol pentru un altul.

Ca exemple de ameninţări, experții detaliază:

• adaptarea unei legislaţii restrictive, nestimulative, care nu încurajează investiţiile;
• uzura morală a produselor sau serviciilor oferite;
• recesiunea economică, scăderea veniturilor reale ale populaţiei;
• nivelul şomajului şi inflaţiei, rata ridicată a dobânzilor la credite;
• fiscalitatea excesivă (taxe, impozit pe profit, TVA mari);
• apariţia unui concurent puternic pe segmentul dumneavoastră ţintă;
• lansarea de către concurenţă pe piaţă a unor produse de acelaşi tip, dar superioare din punct de vedere calitativ sau mai ieftine, cumpărătorii preferându-le pe acestea;
• blocarea într-o regiune nefavorabilă a ţării;
• schimbarea preferinţelor consumatorilor şi scăderea interesului acestora pentru produsele oferite de firmă;
• produse cu preţuri scăzute provenite din import;
• firmele concurente extind personalul de vânzări din teren;
• în interiorul companiei nu există un posibil succesor al directorului de vânzări şi marketing;
• falimentarea unui furnizor important; probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime;
• demisia/transferul unor salariaţi cheie;
• legislaţia de protecţie a mediului înconjurător;
• schimbări demografice;
• apariţia unor conflicte, acte de terorism.

Unele oportunităţi şi ameninţări vor apărea din punctele tari şi punctele slabe ale firmei şi ale produselor sale, însă cele mai multe derivă din mediul de piaţă, din evoluţiile privind segmentele cheie de piaţă şi, evident, din direcţia concurenţei.