D’ale VÂRSTEI
Publicat în categoria : Informări
Aud frecvent opinia conform căreia persoanele care au trecut de o anumită vârstă, în mod frecvent 45 de ani, nu îşi mai găsesc un loc de muncă, la fel cum tinerii absolvenţi nu sunt angajaţi pentru că nu au experienţă profesională.
Eu cred că adevărul este undeva la mijloc şi întotdeauna va exista un factor care determină direcţia acestui adevăr – „ATITUDINEA”. Atitudinea este cheia reuşitei pentru că ea este cea care transmite interlocutorului pe nivel inconştient ce ne dorim noi cu adevărat.
Dar ce este Atitudinea? În primul rând este componenta fundamentală a CARACTERULUI. Apoi este o construcţie psihică ce reuneşte elemente intelectuale, afective şi volitive. Este un mod personal de raportare la diferite laturi ale vieţii sociale, la alţii, la sine, la activitate, aspect externalizat ca şi mod de manifestare în comportament prin intermediul trăsăturilor caracteriale.
Teoria ne spune că „atunci când în structura atitudinii există predominant elemente intelectuale şi afective iar segmentul volitiv rămâne în urmă vom întâlni conduite inconsecvente, acţiuni contrare intenţiilor şi mai ales nefinalizate. Dacă în structura atitudinii sunt predominante elementele volitive subiectul va manifesta impulsivitate şi acţiuni necugetate.”
Şi acum să ne întoarcem la noi şi la dorinţa de a ne angaja pe un loc de muncă. Nu cred că vârsta este un factor determinant al succesului de a obţine un loc de muncă ci atitudinea noastră vis-a-vis de acel loc de muncă pentru care candidăm.
Cu alte cuvinte, ….Dacă noi nu suntem convinşi că acel post de muncă ni se potriveşte sau că ne ajută în procesul nostru de dezvoltare profesională, fiind în fapt o oportunitate de a dobândi experienţă, cunoştinţe şi poate şi ceva resurse financiare, ….Dacă noi nu suntem convinşi că dorim să investim timp, energie şi pasiune în lucrurile din jurul nostru,…. Dacă noi nu ştim clar ce vrem, cum credeţi că vom reuşi să-l convingem pe cel ce recrutează de această realitate.
Atitudinea noastră transmite interlocutorului informaţii detaliate privind persoana noastră…cât chef de muncă avem, cât chef de viaţă, câtă energie suntem dispuşi să oferim, câţi cai verzi pe pereţi ne dorim fără să facem nimic….Atitudinea noastră ne dă de gol adevăratele intenţii chiar în momentul în care noi apreciem că am scos pe gură cel mai tare discurs, cu cele mai sofisticate cuvinte din dex, lăsându-l fără grai pe cel ce ne ascultă. ATITUDINEAAAAAAAAAAAAAAAA…………………..
Vestea bună este că această „atitudine” poate fi prelucrată, şlefuită astfel încât să ne conducă spre succesul profesional. Bineînţeles că aceasta implică mult efort şi mai puţin confort personal, solicită realism şi o doză sănătoasă de optimism.
Eu vă asigur că se poate, iar dacă nu mă credeţi încercaţi şi, abia apoi, mai vorbim…
Pe de altă parte este interesant de ştiut că studiile au arătat că, dincolo de percepţia populară, lucrătorii cu o anumită vârstă au mai puţine probleme cu absenteismul şi cu punctualitatea, comparativ cu angajaţii mai tineri. De asemenea tind să manifeste mai mult angajament în muncă şi mai multă loialitate faţă de angajator, ceea ce reduce costurile de angajare determinate de fluctuaţia de personal.
Asta recomandă firmelor să nu mai respingă din start ideea de a angaja persoane în vârstă ci, dimpotrivă, să evalueze dacă aceste categorii de persoane pot fi asimilate în propriile echipe de lucru pentru a aduce din experienţa lor de viaţă şi personală.
Apreciez că în viitor organizaţiile care îşi doresc succesul şi echipe închegate trebuie să devină mult mai flexibile sub aspectul vârstei şi a angajamentelor referitoare la condiţiile de muncă. .. dar aceasta este o altă temă de discuţie.
