Înființarea și dezvoltarea activității antreprenoriale în România, similar activităților economice derulate în alte țări din Uniunea Europeană, este încurajată să se deruleze cu respectarea unor principii esențiale pentru susținerea echilibrului între sistemele umane (socio-economice) și cele naturale.
Cele mai importante principii sunt:
• Principiul dezvoltării durabile;
• Principiul tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;
• Principiul biodiversității;
• Principiul utilizării eficiente a resurselor;
Implementarea acestora în cadrul activității înființate și derulate se poate realiza treptat, fiind esențial a fi luate în considerare și abordate de la momentul dezvoltării ideii de afaceri.
Implementarea acestora în cadrul proiectelor de investiții ce doresc a valorifica oportunitățile oferite de fondurile europene devine obligatorie, fiind corelată cu specificul domeniului de activitate.
Principiul dezvoltării durabile reprezintă conceptul în baza căruia modul prezent de utilizare a resurselor existente pentru a ne satisface nevoile actuale de supraviețuire și evoluție ca societate umană trebuie să se realizeze în mod echilibrat astfel încât și generațiile viitoare, de copii și nepoți, să aibă posibilitatea de a le folosi pentru a-și satisface propriile nevoi de supraviețuire în mod adecvat. Pe scurt am putea spune că acest principiu promovează ideea de a renunța la egoismul uman, concentrat doar pe propriile nevoi și interese și a ne gândi și la ceilalți oameni ce vor veni după noi, care la rândul lor trebuie să se bucure de resursele oferite de natură sau create de mintea umană de-a lungul secolelor.
Dezvoltarea durabilă reprezintă așadar un management sustenabil al resurselor și pornește de la acțiuni de conștientizare, continuă cu cele de identificare de strategii și măsuri concrete pentru acțiuni umane concrete și de aplicare a acestora în practică, cu monitorizarea efectelor pe termen scurt mediu și lung.
Dezvoltarea durabilă include în structura sa perspectiva sociologică, perspectiva ecologică, perspectiva economică, cele trei laturi fiind interdependente și interconectate. Din perspectivă sociologică oamenii trebuie să devină mai atenți și mai implicați în propunerea și observarea deciziilor și acțiunilor instituționale, pentru că acestea influențează în mod direct sau indirect calitatea vieții oamenilor din comunitate pe termen scurt și lung. Din perspectivă ecologică oamenii trebuie să protejeze natura și ecosistemele acesteia, deoarece resursele naturale au luat naștere în mii de ani de evoluție și distrugerea lor poate conduce la distrugerea societăților umane într-o clipită. Din perspectivă economică oamenii trebuie să învețe să utilizeze resursele în mod econom și eficient, echitabil și cu obiective de creștere dar cu impact negativ redus asupra vieții.
Dezvoltarea durabilă poate fi asumată și aplicată în mod imediat de orice antreprenor, chiar dacă aparent faptele sunt mici, deoarece însumate, toate acestea vor influența calitatea vieții viitoare. Ca și exemplu, chiar și într-o activitate economică aflată la început de drum, se pot implementa comportamente specifice precum:
- Utilizarea eficientă a resurselor de hârtie prin: imprimarea față-verso; imprimarea pe hârtie doar a acelor documente absolut necesare și păstrarea celorlalte în format electronic; utilizarea oricărui spațiu liber dintr-un document eronat redactat ca și ciornă; tocarea hârtiei și predarea acesteia către centrele de colectare și reciclare din comunitate;
- Utilizarea eficientă a resurselor de energie prin: întreruperea oricărui utilizator la momentul părăsirii spațiului de lucru; utilizarea becurilor economice pentru iluminatul încăperilor și spațiilor de lucru; achiziționarea de echipamente de ultimă generație cu consum cât mai scăzut de energie;
- Colectarea selectivă a deșeurilor și reducerea volumului de deșeuri generat în activitatea curentă prin reciclarea acestuia;
- Îmbunătățirea calității aerului prin plantarea și îngrijirea plantelor verzi, inclusiv în spațiile interioare de birou;
- Și exemplele pot continua, trebuie doar să existe dorința de acțiune.
Principiul tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei.
Gazele cu efect de seră sunt acele gaze care absorb și emit radiații infraroșii în gama de lungimi de undă emise de Pământ, cele mai abundente fiind: vaporii de apă (H2O); dioxidul de carbon (CO2); metanul (CH4); oxidul de azot (N2O); ozonul (O3); clorofluorocarburile (freonii); hidrofluorocarburile. În prezent, sursa primară de emisii de CO2 este arderea cărbunelui, a gazelor naturale și a petrolului pentru electricitate și căldură.
În atmosfera terestră echilibrul acestora este dat de raportul dintre sursele ce îl produc și capacitatea naturii de a-l transforma în alți compuși chimici sau absorbția lor în apă. Din păcate sursele ce produc gaze de seră sunt foarte numeroase și planeta se dovedește a fi în incapacitatea de a le neutraliza, context în care apar tot felul de efecte negative generate de creșterea radiațiilor infraroșii, în principal evenimente meteorologice extreme ce afectează în mod direct viața.
Pe cale de consecință, dacă ne dorim ca umanitatea să aibă un istoric sustenabil pe această planetă, trebuie să identificăm și să adoptăm comportamente ce limitează producerea acestor gaze cu efecte de seră, cum ar fi:
- Utilizarea unui sistem de transport în comun în mod frecvent;
- Utilizarea autovehiculelor ecologice sau a transportului ecologic;
- Orientarea către obținerea și utilizarea energiei din surse regenerabile;
- Susținerea măsurilor de promovare a acestui principiu în grupuri și comunități;
- Consumul produselor alimentare de sezon, locale;
Principiul biodiversității susține promovarea și protecția varietății vieții existente pe planeta noastră, pentru a stopa pierderea acesteia și indirect efectele negative asupra vieții umane.
La baza acestui principiu se află rolul esențial pe care îl are biodiversitatea pentru supraviețuirea omului, aceasta fiind rezultatul unei evoluții de 3,8 miliarde de ani.
Biodiversitate înseamnă natură și resurse naturale ce susțin funcții vitale și oferă acces la resurse esențiale, fiind compusă din trei elemente principale:
- diferitele specii care trăiesc pe pământ – inclusiv animale, plante, legume, ciuperci, alge, bacterii şi chiar virusuri;
- diferenţele dintre indivizii aparţinând aceloraşi specii – mărimile, formele şi culorile acestora;
- ecosistemele diferite – cum ar fi oceanele, pădurile sau recifele de corali – şi speciile care trăiesc acolo, precum şi interacţiunile dintre acestea.
Distrugerea biodiversității, în oricare dintre elementele sale, conduce la distrugerea unui întreg lanț vital și a echilibrului din natură, iar efectele se repercutează și asupra calității vieții umane. Ca urmare trebuie să conștientizăm faptul că suntem ceea ce suntem și suntem unde suntem doar pentru că, alte câteva mii de specii care trăiesc pe pământ, au creat și creează un edificiu ce susțin viața umană, iar distrugerea lor va conduce în mod inevitabil la distrugerea speciei umane.
Ceea ce putem face noi în mod imediat, cu ușurință și cu multă voință, constă în adoptarea unor comportamente ce susțin biodiversitatea, cum ar fi:
- sensibilizarea comunităților pe această temă;
- susținerea acțiunilor de reconstituire a echilibrului din natură;
- susținerea agriculturii bio, fără pesticide și îngrășăminte chimice, prin consumul alimentelor locale, indigene, cultivate în medii bio;
- consumul de pește și crustacee din specii nevulnerabile ce provin din pescuitul local;
- utilizarea materialelor și produselor ecologice, naturale, durabile, reciclabile, de origine locală;
- utilizarea dispozitivului portabil pe un termen cât mai lung, pentru a evita exploatarea minereurilor necesare fabricării acestora, exploatare ce pune în pericol biodiversitatea unor regiuni;
Principiul utilizării eficiente a resurselor face apel la conștientizarea faptului că resursele naturale precum apa, solul, minerale, metale, combustibili, lemn, aerul curat și serviciile ecosistemelor vitale, sunt în cantități limitate, iar refacerea lor are nevoie de timp, context în care utilizarea lor irațională va conduce la consumul rapid al acestora și afectarea calității vieții. Practic, s-a constatat faptul că societatea umană folosește aceste resurse mult mai repede decât se pot ele reface și apar schimbări ireversibile ale ecosistemelor.
Acest principiu promovează utilizarea resurselor naturale cu chibzuință, în mod eficient, prin schimbarea obiceiurilor de consum economic, social și de mediu.
Conform studiilor efectuate s-au definit cinci reguli ce pot contribui la maximizarea creșterii economice simultan cu diminuarea consumului de resurse naturale și acestea sunt:
- economisirea: trebuie valorificate toate oportunitățile de economisire a resurselor în orice moment al activității economice derulate;
- reciclarea: trebuie reciclate materialele și reutilizate materialele componente ale acestora în orice context;
- substituirea: trebuie să înlocuim unele resurse cu alternative cu eficiență mai mare dar cu impact mai mic asupra mediului;
- reducerea: trebuie să schimbăm modul în care satisfacem nevoile oamenilor prin modele de afaceri care necesită un consum redus de resurse;
- evaluarea: trebuie identificate și implementate decizii ce conduc la o gestionare adecvată a resurselor;
